Proverbs 17

1Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște,
decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă.

2Un slujitor înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine
și va avea parte de moștenire ca unul dintre frați.

3Creuzetul este pentru argint, iar cuptorul este pentru aur,
dar Cel Ce testează inimile este Domnul.

4Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite
și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase.

5Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui;
cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.

6Coroana bătrânilor sunt nepoții,
iar gloria copiilor sunt părinții lor.

7Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun,
cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil.

8Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei;
indiferent de direcția în care se întoarce, ea reușește.

9Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea,
dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni.

10O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput
decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit.

11Cel rău este înclinat doar spre revoltă;
un sol fără milă va fi trimis împotriva lui.

12Mai bine să întâlnești o ursoaică ai cărei pui au fost furați
decât un nesăbuit în nebunia lui.

13Dacă un om întoarce rău pentru bine,
nu se va îndepărta răul de casa lui.

14Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape;
părăsește cearta înainte de a se dezlănțui!

15Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept
sunt amândoi o urâciune înaintea Domnului.

16De ce să aibă cel nesăbuit bani în mână
ca să cumpere înțelepciunea,
de vreme ce nu are minte?

17Prietenul iubește întotdeauna,
iar fratele s-a născut să fie alături în necaz.

18Omul fără minte dă garanție
și girează pentru semenul său.

19Cine iubește cearta iubește fărădelegea;
cine-și face poarta înaltă caută distrugerea.

20Cel cu inima pervertită nu găsește binele,
iar cel cu limba înșelătoare cade în necaz.

21Cine naște un nesăbuit va avea întristare,
iar tatăl celui nebun nu va avea bucurie.

22O inimă veselă este un bun leac,
dar un duh mâhnit usucă oasele.

23Cel rău acceptă mita pe ascuns,
ca să corupă căile judecății.

24Înțelepciunea este înaintea omului priceput,
dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului.

25Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său
și amărăciune celei ce l-a născut.

26Nu este bine să-l pedepsești pe cel drept,
nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor.

27Cel ce-și înfrânează cuvintele are cunoștință
și cel cu duhul calm este un om priceput.

28Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace
și priceput dacă își ține gura.